Pe data de 1 şi 2 a fiecărei luni se dau medicamente compensate pensionarilor (cine are bunicuţi, să le trăiască!, ştie). Legislaţia română prevede o reducere substanţială (70%) ca să suplinească veniturile reduse ale celor de vârsta a treia. Statul este providenţial. Statul este minunat. Dar statul... nu ştie să fie practic. Statul nu ştie să fie altfel decât ineficient şi corupt. Mă iertaţi, îmi doresc din tot sufletul să fiu contrazisă :-)
Bun. Acum... în data de 1 şi 2... să nu vă treacă prin gând să treceţi pe la vreo farmacie. Doar dacă vreţi să vă smeriţi, să luaţi o lecţie de viaţă şi să vă murmuraţi în barbă: „atunci când o să fiu mare, o să promovez o legislaţie care să schimbe toate astea!”. Mhm.
Toată lumea ştie cum stă Sănătatea la noi în ţară, I shall not expand on it. Nu vă doriţi condiţii exemplare în spitale. Nu vă aşteptaţi să găsiţi în farmacii un medicament mai rar pentru răceli insistente şi rădăcini virale încăpăţanate, de preferabil care să nu interacţioneze cu tratamentul medicamentos urmat până atunci... nu ţine. Desigur, dacă dorim să studiem balcanismul farmaceutic şi birocratic, e bine să aruncăm priviri repetate în propria noastră ogradă.
Cozile la compensate rivalizează cu cele comuniste. Patruzeci de bătrânei care abia se ţin pe picioare luptă cu dinţii, sărmanii, pentru locul lor. Unii mai au şi ghinionul să le fie scrise greşit reţetele (toţi suntem oameni). Noi drumuri, o altă tură de stat la coadă. Şi coada nu ar fi nici cea mai mare problemă. Trecem cu vederea faptul că medicamentele au valoare a jumătate din pensia lunară... sau că se termină relativ repede. Cu două ore de a deschide farmacia, coada atinge lungimea olimpică de 20 de metri.
Cel puţin straniu îmi pare că toată lumea acceptă lucrurile de facto. Nu cred că greşesc dacă afirm că trăim în reminiscenţe comuniste, care nici să aibă prea multă legătură cu balcanismul specific. Comuniste sunt acţiunile jalnice de an electoral (a se vedea încercările disperate de proiecte şi reforme locale şi îmbunătăţiri grabnice cu doar câteva luni înainte de momentul istoric în care domnul candidat independent va fi ales pentru a mia oară în scaunul de conducere. Îi spune cineva primarului că a avut 4 ani la dispoziţie pentru treaba asta?), comunistă în sine e complacerea. Comunist e refuzul de a vota (oricum iese cine vor ei, nu cine vreau eu). Comunist e când suntem prea îngâmfaţi să ne aplecăm sa ridicăm hârtia de pe trotuar şi să o aruncăm la coşul de gunoi. Comunist, să-mi fie cu iertare, e când mergem cu cafea (sau fără) la doamna doctor pentru motivări. Comunist e a merge cu flori şi atenţii. Comunist e protocolul profesoral la sfârşit de an. Comunişti suntem noi, care nu ne dăm seama. Nu a fost numai un regim, a fost o stare de spirit. De care, cel puţin până în momentul de faţă, nu excelăm în a ne debarasa. Comunismul ştie şi el să fie capitalism. Şi vicerversa. Perfidia ideologică se insinuează, nu vă fie teamă.
Of, dar farmaciile..
O jumătate de oră la farmacie e o lecţie de viaţă. Nu că în jumătatea de oră ai medita nu ştiu cât pe tema arhiepuizată a comunismului şi totalitarismului şi spălării intelectuale postbelice. Ci că în jumătatea aia de oră vezi oameni. Vezi o băbuţă plângând că e cât pe ce să îşi piardă medicamentele pe o lună din cauza unei neglijenţe a celor care îi întocmiseră actele (ştiţi reţetele ălea cu roz şi alb care se imprimă.. da, ălea.) Vezi un om venit din nu ştiu câte sate depărtare pentru a fi trimis înapoi să zacă în pat (din nou, neglijenţă birocratică- cât de kafkian!). Vezi cum dintr-o pensie de 130 de lei, 50 de lei costă medicamentele de tensiune şi de inimă... Vezi multe. Vezi cum farmacistele sunt şi ele depăşite de situaţie şi trebuie să se consulte permanent ca să nu greşească. Vezi cum medicii prescriu medicamente care au fost scoase din comerţ. Vezi cum bătrânii sunt mai conştienţi de drepturile lor decât jumătate din populaţia României. Cinste lor!
Cât de comunist... nu?
Când o să mă fac mare, o să învăţ că nicio lege nu poate schimba nimic esenţial. Diferenţa e dată de zâmbetul delicat pe care farmacista i-l adresează bătrânei. Schimbarea constă în bunătate. În delicateţe, în nobleţe, în respect. Vedeţi, asta ar trebui să învăţăm. În niciun caz evoluţia legislaţiei europene.
